Unde eram? A da, la “Mă fac bucătar mâncaţaş!”. Şi m-am făcut bucătar. Bucătăresc cu orice. Dacă n-am lapte, pun Domestos. Am făcut odată prajitură cu SPACE şi TAB de la tastatură, că nu mai aveam praf magic de ornat. M-am mutat din cartier, să nu mă mai prindă piticii futăcioşi. Uneori le simt lipsa. Alteori, mă trezesc transpirat, fugind de fâlfâitori. Brr.
Aşa, şi am devenit bucătar. Cu ascendentul în Cofetar. Mă strigau puştii pe stradă Cuchi Men şi aruncau cu zahăr cubic după mine. Eu adunam bucăţile de zahăr, dădeam o gaură, băgam o aţă şi gata: colier hand made. Făceam şi brăţări, şi cercei. Le vindeam la colţ, lângă covrigărie, la hipioţi. Aşa se fac banii în Bucureşti.
De mic aveam instinct de antreprenor. Furam leuşteanu lu Tanti Aglaia şi-l vindeam la colţ. Pe urmă mă duceam şi-mi cumpăram pufarine. Când eram pe la jumatea pungii venea mama cu cureaua: “Futu-ţi gura mă-tii de plod! Unde-i leuşteanu?”. Eu credeam că-i pătrunjel şi nu ştiam nimic de leuştean. Am avut o copilărie frumoasă..
Când am mai crescut, am aflat că-ţi cad dinţii, şi-ţi cresc alţii, aşa, moca. Şi că lângă casa lu Moş Crăciun trăieşte o curvă, una de-i zice Zâna Măseluţă. Şi am aflat eu că e fată strângătoare, ca mai toate curvele, şi umblă după dinţi. Mi-au zis mie copiii la bloc că vine fătuca, ia dinţii şi-ţi lasă banii. Aşa că mi-am dat cu genunchiu-n barbă, să-mi cadă toţi dinţii, să fac bani. Animala de zână mi-a luat dinţii, şi mi-a lăsat un bilet: “Am bani de dat, am datorii la stat. No tengo dineros no tengo dineros.”. Asta era acum douăj de ani. Nu mai am biletu, că altfel aveam dovada de plagiat..
→
Acum o săptămână
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu